duminică, 25 iulie 2010
marți, 29 iunie 2010
duminică, 27 iunie 2010
duminică, 28 martie 2010
O descoperire cam târzie
În urmă cu vreo două săptămâni, uitându-mă pe site-ul unei ONG, de fapt o asociaţie prezentă sub numele de Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (AOSR), după ce citisem în presă despre numirea ca membru onorific al acesteia a lui T.Băsescu, am descoperit printre membrii săi un văr de-al meu pe linie paternă, şi anume G.G.
Trebuie să spun că, având în vedere faptul că în copilărie nu prea ne-am văzut (el fiind cu vreo opt ani mai tânăr ca mine) iar ultima noastră întâlnire a avut loc în urmă cu 44 de ani la nunta surorii lui, faptul mi-a provocat o vie emoţie. Aşa că imediat i-am trimis un email pe adresa găsită pe site.Şi am primit un răspuns de la el, care m-a bucurat mult.
Acest văr al meu este biolog şi a lucrat la un institut de cercetare din Moldova, mai apoi cadru didactic şi rector la Universitatea din Bacău. Acum este pensionar, dar mai predă la Bacău şi la Iaşi, fiind şi conducător de doctorate. Soţia lui tot biolog, acum pensionară. Mama lui încă trăieşte în satul nostru natal. Nu ştiu dacă ne vom revedea vreodată, dar cu siguranţă ne vom trimite email-uri sau vom vorbi la telefon. Iată, n-aduce anul ce aduce ceasul. Voi vedea evoluţia.
vineri, 26 februarie 2010
O aniversare
Parca a fost ieri. Si totusi...
Da, au trecut 42 de ani de cand ne-am cunoscut. Era o duminica de februarie cu zapada, dar nu era ger, ba chiar placut. Un coleg de serviciu si prietena acestuia m-au invitat la un film, ocazie cu care am cunoscut-o, ea fiind colega de facultate cu aceasta din urma. Era un film destul de vizionat la vremea aceea. Se numea Am vazut tigani fericiti, produs in Serbia (Jugoslavia de atunci) si, curios lucru, actiunea se petrecea intr-o zona locuita preponderent de romani, tiganii vorbind romaneste.
Dupa film ne-am dus la Sosea, la Doina, un restaurant select la acea vreme si unde canta o formatie avandu-l ca solist pe un cantaret in voga atunci, A.Andreescu, intre timp disparut. Acolo am mancat, am baut si am dansat pana tarziu. Apoi ne-am suit intr-un taxi si le-am dus pe fete acasa la prietena colegului meu, urmand ca duminica viitoare noi, cei trei din Bucuresti, sa mergem la B in orasul G unde urma sa petrecem lasatul secului pentru postul mare al Pastelui.
N-a fost sa fie pentru mine, pentru ca peste cateva zile am facut o gripa severa cu temperatura si frisoane, pentru prima data in viata mea. Asta nu ne-a impiedicat sa vorbim la telefon si dupa ce am lasat in urma gripa m-am prezentat singur la ea acasa. Iar dupa patru luni ne-am casatorit.Cine-ar fi crezut? De atunci am trecut prin multe, bune si rele, si iata-ne aici.
joi, 4 februarie 2010
marți, 5 ianuarie 2010
Austeritate
Se pare ca sarbatorile din aceasta iarna, si in special Craciunul si Anul Nou,n-au mai avut stralucirea de altadata, cel putin in Bucuresti. Nici Vanghelion, nici pavoazari prin cartierele marginase, nici macar colindatori de care altadata nu scapai. Doar niste suse care, ca in fiecare an, au loc in Piata Palatului sau/si in Piata Constitutiei, mai nou, numite pompos revelioane.
Doar cei care au dorit sa petreaca sarbatorile in hotelurile sau cabanele de la munte ori la pensiuni au mai simtit gustul acestora. Desigur cu preturi corespunzatoare.
In ceea ce ma priveste, am stat acasa fara excese alimentare. Si nu-mi pare rau. Altadata faceam pe dracu-n patru si mergeam undeva sa ne petrecem revelionul. Da, dar eram mai tineri! Batranetea in sine nu este o boala, dar cand treci de 70 de ani nu prea mai poti face ce vrei ci ceea ce poti sa faci. Iar oferta este mica, nu numai din punct de vedere fizic, dar si pecuniar. Ce sa-i faci, criza asta isi spune cuvantul in orice domeniu. Va trece si asta, dar noi vom fi si mai batrani.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
